Sunt intr-un maraton disperat al unei masini de arhitectura. Maraton pentru ca a trebuit sa fac un tur de forta intre doua predari succesive si ore nedormite in fata unui monitor care m-a facut sa visez cu ochii deschisi, iar eu?! eu sunt o " masina de arhitectura ", un fenomen important care domina viata unui student arhitect solicitat la maxim de a scoate proiecte pe banda rulanta si care ii influenteaza direct modul de a gandi si de a actiona transformandu-ne in niste mici masinarii. Probabil, acest fenomen ne ajuta indirect sa vedem tot mai putin lumea in mod liber. Am avut probabil cea mai solicitanta saptamana, iar gustul pe care mi l-a lasat este inca amar si nu se opreste aici...
In ciuda acestor fapte, nu-mi doresc decat ca acest express sa ma duca pana la capatul lumii...departe de sistemul unei societati fortate sa produca la maxim.

ps: urati-mi somn usor...incerc sa-mi revin.