Se zice ca ochii sunt fereastra catre suflet. Ei tradeaza ceea ce gandeste o persoana. Daca nu esti destul de perspicace sa-ti dai seama de acest lucru , poti sa incerci sa te 'joci' cu persoanele din jur, dar ai grija ce secrete iti vor dezvalui femeile sau cate posete in cap ai sa iti iei sau in cazul lor, probabil vei fi toata noaptea al lor si nu vei mai stii nimic de tine.

Mai jos puteti vedea prima fotografie pe film alb-negru facuta cu o camera venita probabil de pe alta planeta. Am incercat sa caut o imagine cu ea pe net dar este de negasit. Dar, aparatul conteaza mai putin, importante sunt fotografiile.

*Ilford xp2 Super

Dear Tumblr,

I like you because you remind me that there are people even more obsessed with the internet than I am. You open me up to a world of artistic sense. I always like to follow each and every one of your pages. You always make me smile and you're like a drug for me every time.

I also like you because you are not a heaven for retardation. The world is full of stupid people who think they are smart. People that talk a lot, but in vain. Fortunately, the ones on tumblr, seem to be more cultured to express a good view of pleasure. Tnx Tumblr.

Yours,
S.

*I've said in the previous post that there is one thing that makes me smile every day, this is a letter for 'that thing'.

OK...Some of you have said some things about whatever I'm posting on blog that may bother you, including the model and me, so I apologize on behalf of the blog for these comments.

Sau mai pe scurt in romaneste... celor care nu au citit instructiunile destul de simple si banale care sunt afisate deasuprea formularului de completare a comment-ului, desi nu e nimic complicat in asta, dar sunt unii care dau din gura pentru ca au senzatia ca sunt inteligenti, le mai spun odata ca aici este un blog de fotografie, iar pe viitor voi bana la greu IP-uri.
Woow!...Inca ceva, vreau sa va mai zic ca fotografiile mele au aparut pentru prima data intr-o publicatie din Canada. Cateva fotografii au aparut intr-un articol despre muzeul Vitra intr-o revista de design si arhitectura EGODESIGN.

Cele doua fotografii inseamna "nimic" sau in niciun caz nu inseamna o paralela intre vechi si nou sau cel putin nu asta vreau eu sa exprime, dar poate fi probabil intre trecut si viitor. Acum 3 ani nici nu credeam ca ajung sa fac fotografie (cine ar fi crezut ca intru macar la facultate?), sincer nu asta era visul meu, nici macar acum. Eu vreau sa devin arhitect incerc sa devin arhitect, dar probabil fotografia este o ramura a ceea ce voi face sau ceea ce fac acum. Anyway... am vrut avut o tentativa sa ma las de fotografie in vara asta din anumite motive... dar e o chestie care ma face sa zambesc zi de zi si care m-a facut sa ma razgandesc. Vorbim mai tarziu despre asta.




ps: Am gasit cateva fotografii vechi pe film acasa, pe cand tainele fotografie erau inca nedescoperite. Spre surprinderea mea, sunt din clasa a 9-a, semn ca nu m-am nascut direct in era digitala a fotografie si ca primele fotografii le-am facut pe film cu mult timp in urma. O sa revin cu ele de indata ce le scanez. Pace !

click on thumbnails to see full-size

Buna dimineata mr. B pentru ultima data in vara aceasta.

Incep sa ma gandesc cu groaza la perioada ce urmeaza. Probabil vor fi sute de minute irosite in fiecare dimineata pentru ca somnul m-a parasit. Am uitat sa-l tin aproape. In fiecare dimineata il alunga mintea mea cu fiecare problema care ma framanta. Iar seara, seara il chem cu greu sa-mi spuna povestile lui de adormit. Mi-e si frica sa stau calm, nu poti fi calm in astfel de situati, cel putin nu eu. Astept un telefon sau orice e-mail care sa-mi confirme viitorul. Sau mi-as dori sa ma trezesc intr-o dimineata si sa-mi zica Dumneazeu ca "s-a terminat!". Nu vreau sa dureze mult...

bliţ News: Am primit o invitatie frumoasa. Am acceptat-o cu placere. Ne strangem 100 si expunem online.
Detalii aici.

In case you don't read the previous post, I don't have Photoshop installed so what is going to see is cut and pasted in Paint after a hard work...pretty good, now I'm a Paint master :))
For about 2 weeks i got the cold and pills have not made any effect. Now I take some advice and I keep up with the tea therapy, and I feel much better. Thank you darling...

In ultima seara, am trecut pe la Unirea. Am stat 5 minute langa fantani sa mai simt odata Bucurestiul. Era pe inserate cand soarele e pe cale sa apuna si orasul incepe sa se transforme ca in basme. Lumina razelor deschide usi spre o lume a viselor iar cladirile isi schimba infatisarea sub sclipirea lor. Totul capata caldura si cenusiul comunist al Bucurestiului devine unul fermecat. M-am oprit pe marginea unei fantani sa ma uit in jur, sa ma uit la oameni si la tot ce ma inconjoara. Era ca un vis in care doar zgomotul fantanii il auzeam profund iar totul in fata mea parea fara glas. Am inceput sa visez in gol, visam cu ochii deschisi, m-am lasat purtat de val...chiar nu constientizam nimic real, ci priveam in gol fiecare miscare care era in fata mea si incercam sa o inteleg. Nu intelegeam de ce oameni nu se opresc, de ce nu uita pentru cateva secunde toate grijile si necazurile fara sa se gandeasca la nimic. De ce totul in jurul lor se schimba si ei raman la fel, de ce nu se opresc pentru o secunda sa gandeasca altfel. Ei uita, pur si simplu uita lucrul acesta...
Si brusc...tresar. Ridic privirea si doi domni in uniforma de paza ma poftesc sa ma ridic. Eram pe un spatiu asa zis verde si nu aveam voie sa stau pe marginea fantanii. Ma uit in urma lor si vad alti oameni plecand, intristati probabil ca si ei au fost intrerupti din visul lor frumos. M-am uitat inca odata la cei doi sub lumina apusului ce le acoperea fata si mi-am dat seama ca oamenii devin rai fortati de imprejurimi...mi-am cerut scuze si am plecat spre metrou, dezamagit de realitatea cruda la care o vedeam din nou.
Ajunsesem din nou in galagia pietonala unde toti se grabeau spre nicaieri. Inainte sa cobor la metrou am aruncat o privire de ansamblu, stiam ca e tarziu si cand voi iesi iar la suprafata orasul va arata altfel sub luminile de seara.
In viziunea mea, Bucurestiul poarta aceleasi haine ca in '30 dar a imbatranit, a imbatranit mult si ridurile care ii apar acum cu fiecare zgarie-nor construit il imbatranesc si mai tare...imi doresc sa fac ceva sa il ajut. Sper sa nu fie prea tarziu cand voi incerca asta.
Daca imi doresc un lucru, acel ceva este ca imi doresc sa traiesc doar pentru ceea ce fac si pentru ceea ce am de gand sa fac si nicidecum pentru ceea ce sunt. Ma uit in jurul meu si cu greu ii gasesc pe aceia care incerca sa mai schimbe ceva sau se se schimbe pe ei. Sunt un "nimeni" si "nimeni" voi fi mereu, eu nu exist, exista doar un nume care isi doreste sa schimbe ceva si care viseaza la o lume ideala. Probabil e absurd sa te gandesti ca daca nimeni nu o face, atunci de ce ai incepe tu sa o faci? ... poate de aceea sunt un "nimeni" [...]

Mai am un motiv sa mai traiesc cateva zile in plus. Duc lipsa de Photoshop de cand am venit acasa deci prin urmare ce se vede mai jos este rezultatul doar imaginatiei mele bolnave si a neuronului destept al aparatului meu.